Hora asymptotica (video)

 
tu tată al tuturor lucrurilor
 
încercuie pe dinăuntru centrul lumii
al săptămânii
 
zeu al nostru de ziuă târzie
care-ţi ţii chipul în poala pleromei
 
tu care vii vino mereu
tu fără de tată
fată
cu gura de vin
vii
şi ne iartă
vuiet al soarelui acoperind
crucea lumii cu un clopot
 
(vi)
 
şi tu sete nesecată de seth
sete nesecată de sete
adu patria mea plată rotită
sub plumb
fă din mâinile noastre-o monedă tăioasă
când trecem prin sângele alb
şi nu punem gura aceasta
singură
în pământ
 
(vii)
 
lasă-ne tu pământ din care răsare
soarele pe chipul meu
cu şapte ochi arşi
de propriile
pleoape
 
(i)
 
ape
tăcute frământate de lună
ape/ pleoape / ape
 
(viii)
 
The way in which you seem to solemnize
the dawn of every day keeping words
safe from my pack of foaming pages –
no reverie just the loud light
bathing all your legible gestures the way
in which you plant a pebble in the spine
of my corpus in progress, with no egress to
the evening – save Nineveh I’d say
for last, the blast won’t babble in another
dialect; sun dial like a clock of language,
clogged clusters in an agglutinated glossy
polyglossia, lighted world, long dawn
of a language, dawn and language.