Margento e un creuzet al artelor, o reunire a poeziei, picturii şi muzicii care cresc una din alta, se irigă una pe alta şi se inspiră una pe alta. Deşi proiectul a fost pornit de poetul Chris Tănăsescu, Margento nu însemnă o simplă ilustrare sau acompaniere a lucrărilor (muncilor) acestui poet. Chiar dacă uneori poeziile, picturile, temele muzicale sunt concepute în solitudine, în timpul reprezentaţiilor, ele comunică întotdeauna între ele, asemenea unor vase capilare. Fără să se vrea regăsirea unei unitaţi ideale sau originare a tuturor artelor, Margento este o interferenţă vie, o răscruce a diverselor moduri de exprimare şi mai ales un mod sincer şi total de a locui împreună în aceeaşi experienţă, un mod al sinelui de a se regăsi şi a se retrezi prin celălalt. Dăruirea este totală, iar en-stazul iluminării şi meditaţiei e îngemănat cu ex-tazul comuniunii, al conjuncţiei ritmice. Nu e implicată nici o teorie sau ideologie înafară de cea a exprimării libere, vii, şi cea a alchimiei identităţilor artistice. Margento e un trup cu mai multe suflete care privesc lumea unele prin celălalte.
A MULTIMEDIA CD
Psychedelic music, poetry performances, action painting and many more.
Margento is a crucible of arts, a reunion of poetry, painting and music whish stem out of each other, nurture, inspire each other. Although it was poet Chris Tănăsescu who started this project, Margento is not just an illustration of or an accompaniment to his works (and days). Even if sometimes the poems, the paintings and the songs are conceived in solitude and sometimes they are brought forth on stage – they always communicate, like some capillary vessels. Without aiming at regaining any ideal or original unity of all arts, Margento is a lively intertwining, a windy crossroads of various ways of expression and mostly and foremost an open complete way of dwelling together in the same experience, a recovery and awakening of the self through the other. Unswerving dedication – and the en-stasy of meditation and illumination comes along with the ec-stasy of communion and of rhythmical conjunction. No theory or ideology are involved, except that of free vivid expression and of the alchemy of artistic identities. Margento is a single body with several souls who see the world through each other.
Margento:
Chris Tănăsescu – cuvinte/ spoken words Grigore Negrescu – picturi/ paintings Maria Răducanu – voce/ vocals Valentin Baicu – clape/ keyboards Valentin Q – tobe/ drums
better in your hatrad
and don’t forget to bring the booze
your mouth looks like a guitar
your cunt is my carnegie hall
hunchbacked rolling eyeballs
moans like fog-bells thru your voice
key in key out of ignition
gears grumbling in your blood around my heart
plant’s groans stil growing on the
radio will make
your hushing dreams burst all their
veins inside my
skull
drop down squeeze life
deep down eat knife
my night
in your hatrad
2.
Cartea cu Venus
6 : 49
– Fragment –
II
mai există o
linie de lumină în
tre cartea deschisă şi sâ
ngele tău
mâinile noastre creşteau una
într-alta
pe ochi ne foşneau nişte
bancnote de iarbă
strecurându-mă printre semnele tale ştiai că
niciodată nu o să în
cerc să rămân nevăzut în lu
mina-n care tu mă cu
vânţi cu al tău
aer
câte o pagină ţineam fie
care pe buze oglin
dind în dreptul su
flării câte o lu
nă lucind ca
un ban
cu mersul tău o să plătim a
cum
cu visul tău o să zi
dim adânc
cu timpul tău o să da
nsăm de-o
lume
lumina se zicea că
i-o firidă într-o mină
în care săpam eu
cu trupul tău
aşteptând să-i răsară
un fir de privire ce leagă veşmântul tău de
calcedoniu cu
biserica mea şi liniştea din seva mirtului tău cu
gura mea de vânt şi fluviu
din ochii tăi îmi curgeau pe buze
monezi lunare
astăzi trebia să a
duc eu copilul de la ş
coală nu mai aveam bani de ţi
gări şi fe
meile din au
to buz toa
te mă o
glindeau în i
nelele lor ief
tine
pe deasupra capului copilului tău trecea o linie slabă de lumină la
care tu te chi
nuiai să-i ci
teşti în palma plină de culorile în care-mi îne
case cartea
drumul pe care o să-l a
duc eu acasă
cum aşteptam împreună să mă vădesc
în sân
gele tău
când eşti
sin
gură
iii
iată-mă în
tors în patul imp
erial unde am und
uit de uita
rea i rea
lă a o
glinzii zi
lei tale
eram în casa în care necăsătoriţii ne
căsătoreau cu reaua noastră mână
rună
am vă
zut taxele pe ca
re ne plă
tim plăce
rea rea a a
pei p
line
taxa axa casei sale
sal
vează-mă via
ţă a văzului lu
at ced at
las lax
vai noi nu trebuie să plătim toate taxele p ca
sa asta ce ne stă pe sex
acasă în
veţi pe u
mul meu nu
mărând ad
încul
culcă-te în pa
tul im pe
real în
toarsă îm pă
cată în pă
cate
aten
tă la tot cu săngele urcând într-o plantă
cu banii puşi înttr-o gură
pe ceafă cu podoaba egiptului
ca să vin
zi pe via
ţa ta
3.
Mom’s Papa’s Wake
5 : 53
– Fragment –
II
mai există o
linie de lumină în
tre cartea deschisă şi sâ
ngele tău
mâinile noastre creşteau una
într-alta
pe ochi ne foşneau nişte
bancnote de iarbă
strecurându-mă printre semnele tale ştiai că
niciodată nu o să în
cerc să rămân nevăzut în lu
mina-n care tu mă cu
vânţi cu al tău
aer
câte o pagină ţineam fie
care pe buze oglin
dind în dreptul su
flării câte o lu
nă lucind ca
un ban
cu mersul tău o să plătim a
cum
cu visul tău o să zi
dim adânc
cu timpul tău o să da
nsăm de-o
lume
lumina se zicea că
i-o firidă într-o mină
în care săpam eu
cu trupul tău
aşteptând să-i răsară
un fir de privire ce leagă veşmântul tău de
calcedoniu cu
biserica mea şi liniştea din seva mirtului tău cu
gura mea de vânt şi fluviu
din ochii tăi îmi curgeau pe buze
monezi lunare
astăzi trebia să a
duc eu copilul de la ş
coală nu mai aveam bani de ţi
gări şi fe
meile din au
to buz toa
te mă o
glindeau în i
nelele lor ief
tine
pe deasupra capului copilului tău trecea o linie slabă de lumină la
care tu te chi
nuiai să-i ci
teşti în palma plină de culorile în care-mi îne
case cartea
drumul pe care o să-l a
duc eu acasă
cum aşteptam împreună să mă vădesc
în sân
gele tău
când eşti
sin
gură
iii
iată-mă în
tors în patul imp
erial unde am und
uit de uita
rea i rea
lă a o
glinzii zi
lei tale
eram în casa în care necăsătoriţii ne
căsătoreau cu reaua noastră mână
rună
am vă
zut taxele pe ca
re ne plă
tim plăce
rea rea a a
pei p
line
taxa axa casei sale
sal
vează-mă via
ţă a văzului lu
at ced at
las lax
vai noi nu trebuie să plătim toate taxele p ca
sa asta ce ne stă pe sex
acasă în
veţi pe u
mul meu nu
mărând ad
încul
culcă-te în pa
tul im pe
real în
toarsă îm pă
cată în pă
cate
aten
tă la tot cu săngele urcând într-o plantă
cu banii puşi înttr-o gură
pe ceafă cu podoaba egiptului
ca să vin
zi pe via
ţa ta
4.
Ceauşescu’s Thumbtacks
5 : 24
Everybody carried a hand
grenade in their mouth,
so we all had to keep silent
if we didn’t want them to go off.
Once in a while you would hear
a muffled blast in the middle of the night
and you knew it was someone
who couldn’t help it anymore and
started to tell the truth
in their sleep.
Tell-tales/ snitches/ rats/ sales/ that reached/
the ridge/ of our/ readiness –
at the edge of the world
I said yes every
body carried a hand
grenade in their
mouth.
Silence/ at sea/ soaring/ over/ the steer/ing cree/d –
indeed every deed pushing up speed will lead
and will feed my need for a slid –
ead
en would de
fy fi
ght
ing eve
ry foe
car
r
y
ing a hand
gren
ad
e in their mouth –
somewhere in the south
a river flooded its own mouth
with air
with a snare sa fair that it
didn’t spare
the lair
of all
air:
holding a hand
grenade for a
jade
d do
or
man
man
ia for the py
ro
man
ia a
gain
(Endless drizzling rains in the west on TV day and night; floods down the Mureş –
no body found still
empty ground
floating cows & cars.
Grazing through crowded gruesome footages on all
channels – and fat prattling leaders, vaca
tion ads, the spring stubborn sun in the south:
drenched pockets, burnt sockets – touching coins)
5.
Casa surdă
10 : 50
era o casă care mă urmărea prin oraş
şi eu ziceam nu
înăuntru nu
înăuntru
ce aură ai îmi ziceau
taximetriştii de-abia-ncapi
dar eu ştiam că e casa
care-mi vrea capul
era o casă transparentă
pierdută-n războiul din trans
nistria n-are nici o
structură îmi spuse arhi
tectul ne
grescu uite
o lumină aproape orizontală trece
prin casă şi duce umbrele pe trotuarul
de vis-a-vis sunt spectral şi ruginite
iar noi rămânem pe întuneric
o casă care mă urmărea prin oraş
ca un val tăcut
iar eu ziceam nu vreau
nu înăuntru nu vre
au nu în
ăuntru
să nu stau în casa de sticlă să tot
sting televizoarele care-ţi pâlpâie
sub pleoape
e un fel de căciulă spuse grădinarul gri
gore de nisa care se pune pe capul
şoimilor să fie dresaţi să zboare stând
în dric la dracu’ nu
vreau nu înăuntru nu
vreau înăuntru
nu înăuntrul casei se zidea aerul
pe care apasă oraşul spica
nu înăuntrul casei se închega cărămida
pe care o zboară furtuna solară
când aduci în sânge
eclipsa
lumea de la benzinărie se cam
săturase să se tot ferească
de soarele ăsta artificial
orbecăind fără o orbită a lui şi
furând
lumină de la lună
dac-ai să te muţi la noi zi
ce administratora i
mobilului singurul i
mpediment va fi
că limba ţi se va face de sticlă
să vorbeşti transparent şi niciodată să nu
rosteşti trunchi saturnian nici
odată
sau să te porneşti în călătorii repezite
şi să formulezi punând ferestrele-n
dreptul lucrurilor care sunt
de spus
care sunt
de spus
şi ca/ sa/ as/ ta/ v/ rea/ să/ mi/ sp/ un/ a/ ce/ va/ vr/ ea/ să/
mi mănânce capul
un monitor la care în timp ce te uiţi îţi filmează
de fapt chipul privind în gol
o casă cu faţă umană goală
scalpată de pe craniul cuiva
urmărindu-mă să-mi acopere chipul
ca o mască sângerie şi transparent
treci în casă
du-te-n traducere
înscrie străinii
omoară oraşul
prins ca-n cleşte-ntre o casă care
mă va decapita şi un oraş pe care vreau
să-l ucid
un oraş curgător care-acum începe să-ngheţe
devine-o casă mai mare cu pereţii din străzi
unde eu n-am de gând să intru în nici o încăpere
aşa că alunec prin ziduri sunt piatra de netrebuinţă
care vrea singură să se-azvârle de-aici o
bulă de aer fatal navigând prin săngele
cărămiziu către creierul pulsând să-l ucidă
şi să-l învelesc într-o casă de oase
casă de pământ surd
care mă primeşti în tine
printre celelalte şomoiage
de hârtii şi gunoaie fosforescente
casă care mă urmăreşti murmurând
nu vreau nu înăuntru nu vreau
nu înăuntru ce-mi spui
pe dinăuntru nu
înăuntru
6.
Pier Paolo Pasolini's Petroleum
5 : 15
Maybe it’s my book that grows up in your
Womb –
What else would my words hide in the
Air for
What else would my blood keep silent
Under your heartbeat for…
Each night I imagine your whole
Psychology
Striving to put forth a new line, a new
Word
On the palimpsest that I stole from my
mom,
on the hide of your spare dime purse –
The moon shines over your bookish
breasts,
the night breeze leafs your eye-rhyme breath:
is it my book
that keeps growing in your womb
good God
7.
Venus Repenting
5 : 08
I was dreaming of Venus’s money
In that dim church – –
cold by the candles burning low and she
wearing that brick-reddish jacket and the eyes
of a cornered badger:
I found some fresh baptismal water on
the internet,
dear boy, come here and taste it,
just lay your head down in my fibonacci lap
and expiate for all my bona fide deeds !
My chest’s in the choir
my mouth is a moon
my son’s
in
the
font
my funds
for the
transept
are buried
in your
ears –
oh tell me your dreams oh tell me the drama we
were playing in and show me the place where
our drowsiness was eased come drag my eyes onto
the easel’s frame ignite my silence ignite
my gorging silence
I once thought of ignoring social divides
and all so-called cosmological barriers
and me a goddess have a genius child
by fred the queen of folks & of fox-terriers:
no matter how far
the weeping guitar
shall raise in the nave
the face that will save
my savings –
but what
if the
child
we be
get is
a her
myth a her
mA fro
dyke
Don’t forget to pay the priests for this service,
I told her dreaming of stashing away
some of the money,
they’ve been so kind and their albs still shine
in the altar
as if they were the lighthouse that guides
our sun
on his way thru the night
to the grave behind that
wooden iconostasis:
they built
my body on
top of a
high feel
in spite
of a mount
Mons veneris you mean she slapped me
naughty
boy you know you are my brother and my
brother’s
son and you and me still know this clutch
around
our heart is just a ring of prayers thru the net
in which the files copy themselves rec
urrently in an
anonymous account
don’t count for
this amount still
heads thru your brick-reddish blood back
to my cornered eyes:
8.
Dupa apa
4 : 52
(sinaxarul celor sapte zile ale Mariei Răducanu)
(ii)
tu tată al tuturor lucrurilor
război fără de capăt
(iii)
încercuie pe dinăuntru centrul lumii
al săptămânii
fă-l să rodească în grânele noastre
sub astre
(iv)
zeu al nostrum de ziuă târzie
care-ţi ţii chipul în poala pleromei
şi ne trimiţi ploaia fără de moarte
din dimineaţa luminii nelumii
fără departe
(v)
tu care vii vino mereu
tu fără de tată
fată
cu gura de vin
vii
şi ne iartă
vuiet al soarelui acoperind
crucea lumii cu un clopot
de stâlpări străluminate
(vi)
şi tu sete nesecată de seth
adu patria mea plată rotită
sub plumb
fă din mâinile noatre-o monedă tăioasă
când trecem prin sângele alb
şi nu punem gura aceasta
singură în pământ
(vii)
lasă-ne tu pământ din care răsare
soarele pe chipul meu
cu şapte ochi arşi
de propriile
pleoape
(i)
ape
tăcute frământate de lună
ape
(ii)
tu tată al tuturor lucrurilor
război fără de capăt
(iii)
încercuie pe dinăuntru centrul lumii
al săptămânii
fă-l să rodească în grânele noastre
sub astre
(iv)
zeu al nostrum de ziuă târzie
care-ţi ţii chipul în poala pleromei
şi ne trimiţi ploaia fără de moarte
din dimineaţa luminii nelumii
fără departe
(v)
tu care vii vino mereu
tu fără de tată
fată
cu gura de vin
vii
şi ne iartă
vuiet al soarelui acoperind
crucea lumii cu un clopot
de stâlpări străluminate
(vi)
şi tu sete nesecată de seth
adu patria mea plată rotită
sub plumb
fă din mâinile noatre-o monedă tăioasă
când trecem prin sângele alb
şi nu punem gura aceasta
singură în pământ
(vii)
lasă-ne tu pământ din care răsare
soarele pe chipul meu
cu şapte ochi arşi
de propriile
pleoape
(i)
ape
tăcute frământate de lună
ape
9.
Half Hell
2 : 54
And maybe I’m the witness of this wheel,
spoke hidden in the honing spine –
rim grating thru the [dreaming/grinding] brains;
hills look like buried crescents, hands feel like crumbling whetstones,
hail kills the fish in the pond.
Now think of all them hoods and screwballs
who’d show up deadpan round the corner
and watch on the stealth the whirl of her waist
the wreath of her breath:
coins ring in the groin,
walls quake in her whale,
moons moan in a wallet.
And try and imagine what could have happened
had they all shoved their eyes into her purse
and taste on the sly the swirl of her fist
the sphere of her rear,
peace of her womb
scales on her eyes
house in her mouth:
