Marcian Petrescu – Mai mult decât blues – CD


 

Mai mult decât blues” – într-adevăr, un album ce depăşeşte hotarele platonicului neprihănit, un summum de întrupări sonore pe cât de plăcute auzului, pe atât de fidele limbajului şi expresivităţii specifice blues-ului tradiţional… dar mai mult decât atât, un ambient contextual de melos – manifest cu mesaj revendicativ social în primele patru din cele nouă secvenţe ale sale, mai ales în acelea numite „Odă proştilor” şi „Pleacă-ai noştri, vin ai noştri” (cu ecou de frondă al rebelului nonconformist Constantin Tănase). Şi, pe lângă aceste patru creaţii originale sub aspect componistic, literar-poetic şi de aranjament instrumental, au mai fost incluse în album alte cinci momente muzicale şlefuite cu minuţie de artizan – tot atâtea exerciţii de admiraţie, cover-uri ca prinos de recunoaştere valorică ale unor notorii compoziţii folk rock semnate de faimoşi înaintaşi: Valeriu Sterian, The Animals, The Staple Singers, etc.

Bucurându-se a partaja cu camarazii de identic credo stilistic euforia venerării blues-ului, protagonistul Marcian Petrescu a apelat la nume consacrate ale genului şi capitolelor limitrofe, nu mai puţin de şapte mânuitori ai ghitarei – între care Marian „Mac” Aciobăniţei, Mihai Tacoi, Rareş Totu, Jimi El Laco, talentatul tânăr pianist/organist Vlad Briciu, apreciatul Doru Marian Dima la ghitară bas şi un monstru sacru al folk-ului autohton, Mircea Vintilă.

Însă (întotdeauna există un notabil „însă”), întrucât Marcian Petrescu este unanim recunoscut drept interpretul alfa al muzicuţei – harmonicei de gură – interpret născut şi nu făcut, în blues-ul românesc şi nu numai (fiind el nu doar mânuitor ci şi fervent promotor şi abil depanator al instrumentului), a fost fericit să beneficieze de aportul remarcabilului muzicuţist american Charlie Musselwhite, cel pe care îl admiră de peste un deceniu ca mentor şi ca prieten, acesta participând în studio la înregistrarea a două dintre piesele discului.

Instrumentist la muzicuţă, vocalist, compozitor, autor de texte, orchestrator, asistent mixaje, producător muzical – realizator al unui album, „Şic, şic, ce-are-n urmă un voinic”: MARCIAN PETRESCU!
 

Florian Lungu – critic de jazz, cronicar muzical, publicist, realizator de emisiuni radio si de televiziune
 

=============================

 

Incursiune bluesy prin varii spaţii şi timpuri, trăite sau imaginate, “Mai mult decât blues” îl reconfirmă pe Marcian Petrescu drept unul dintre cei mai originali interpreţi europeni contemporani ai Blues-ului. Original nu doar în formă, ca virtuoz interpret al unui instrument singular, dar mai ales în fond, prin transformarea muzicuţei într-un veritabil caleidoscop prin care Blues-ul – ca spirit – este interpretat într-o succesiune eclectică şi extrem de personală de ‘ilustrate’ muzicale. Mai mult decât un inedit portret al Blues-ului, albumul reprezintă autoportretul unui muzician ajuns la deplina maturitate creativă şi interpretativă. Un must-listen!
 

IOAN BIG – Senior Publisher “ZILE SI NOPTI”, cronicar muzical, scriitor
 

=============================

 

După o introducere în cheie satirică, piesa Odă proștilor, o legătură cu albumele anterioare, vine prima surpriză, chiar încîntare, colaborarea cu Mircea Vintilă (revelație: ce voce de blues!) în cântecul Popa Nan. În următoarele două titluri, Pe Corso și Pleacă ai noștri, vin ai noștri, revine tonul satiric pe fond de rhythm & blues. Apoi, încă o surpriză: Amintire cu haiduci. Da, acel titlu de pe legendarul disc a lui Valeriu Sterian, nu doar o inspirație, ci un adevărat mentor, care, pendulând între ironie și cinism, a criticat constant în cântecele sale lipsa de orientare a omului societății contemporane, nedreptatea, subproducțiile muzicale și de critică ale vremii… Cele 12 minute de groove și solouri fulminante au trecut ca un armăsar în galop. În urma norului de praf halucinant, s-au ivit contururile unei case din spatele căreia răzbat primele raze de soare ale zilei: The House Of The Rising Sun. Cu puțin timp în urmă, mă gîndeam cît de mult m-ar bucura să aud o versiune proaspătă, de secol XXI, a legendarei balade pe care mi-au ștanțat-o atît de profund în suflet vocea și interpretarea lui Eric Burdon acum mai bine de o jumătate de veac. Moș Crăciun se pare că a auzit vocea mea interioară și, iată, aproape că nu-mi vine să cred ce au reușit bravii noștri soldați ai bluesului. Mai mult, l-au convins pe legendarul Charlie Musselwhite să-și reanime însuflețirea alături de ei: Good to see you, let’s play some blues zice veteranul și se lansează cu toții în reveria uneia din cele mai frumoase balade ale genului. Dar ceea ce urmează nu este doar blues. E artă. Cuvintele prisosesc. Extazul audiției nu scade după această revărsare de virtuozitate. Următorul popas, întrezărit prin ușa întredeschisă a Sfîntului Petru, te îndeamnă, te motivează să fii mai bun cu cei ce au nevoie de oameni buni în vidul de umanitate al modernității materialiste, să întinzi mîna prieteniei, Touch a Hand, Make a Friend. Apoi, spiritul primar, acel blues rural, cu umerii prăfuiți și palmele bătătorite de munca silnică, se eliberează și adie blajin ca o briză ce mângâie și alină toate durerile: Rambling My Blues Away. Și, da, ca o concluzie, acel Away ar fi putut încheia pledoaria. Însă cei care-l cunosc mai bine pe Marcian Petrescu îi știu și năravul neliniștit. Nu se dezminte nici de data asta. Transcende în lumea viselor. Visează, dar nu încetează să cînte. Despre Dream Of An Imaginary Western, nu pot scrie acum. Este o apoteoză ce depășește tot ce am auzit până azi în creația acestui muzician; nu e muzică pentru film, așa cum ar sugera titlul și primele minute ale suitei, ci este filmul muzicii, o capodoperă ce trebuie ascultată în afara contextului muzicii pentru divertisment, o compoziție mai degrabă apropriată interpretării unei orchestre simfonice.

  Te simți atît de mic în lumea din această creație a unui om mic pentru alți oameni mici, dar cu suflet atât de mare. Ceea ce și-a propus și a reușit să facă Marcian Petrescu pe acest album esențial al muzicii românești este ridicarea unui gen de nișă pe piedestalul artei muzicale. Indiferent de popularitate și aprecierile critice sau tăcerea mieilor mioritici, cei care simt și înțeleg locul acestei arte în sufletele atinse de pasiunea pentru blues, gen muzical care a generat o bună parte a ceea ce numim muzică modernă (beat, rock, jazz), vor ști. Vor ști să se lase cuprinși de spiritul universal al bluesului, vor ști să-l cuprindă în palmă și să-l protejeze așa cum fac cu flacăra plăpândă a lumânării ce poartă simbolul Învierii. Vor ști să o transmită mai departe.
 

MIMO OBRADOV – cronicar muzical, realizator de emsiuni muzicale la Radio Timisoara, scriitor
 

=============================

 

Rockin’ by myself – Dincolo de bine și de blues
 

Marcian Petrescu are bluesul în sânge!
 

Aproape fără să gândesc, am emis această propoziție deunăzi, într-o discuție amicală, venind vorba despre magnificul interpret la muzicuță. Constatarea, ca un adevăr înțeles de la sine, se coagulase în mintea mea de-a lungul sfertului de veac de când îl știu pe Marcian. Unii au bluesul în palme, alții în gură, majoritatea în suflet. Îi recunoști ascultându-i, nu neapărat prin cluburile ori pe scenele unde își câștigă faima și, câțiva dintre ei, existența. Nu toți muzicienii profesioniști sunt gata să-și scuipe sufletul pe scenă, într-o clipă de inspirație divină, uimind ascultătorii prezenți în sală și pe cei care au curiozitatea de a asculta/vedea ulterior înregistrarea. Bluesul e un gen muzical aparte. Poate fi mimat de oricare instrumentist abil, însă trăiește prin sângele celor puțini și aleși. Marcian Petrescu este între ei. L-au recunoscut muzicuțiști de mult consacrați în arena mondială: Rick Estrin, Sugar Blue sau titanul Charlie Musselwhite. Tustrei i-au acordat încredere și-au intrat cu el în dialoguri armonice, pe discuri și în concertele lor din România. Musselwhite este prezent și pe cel mai nou CD al lui Marcian PetrescuMai mult decât blues (2023, Soft Records), a cărui iminentă apariție se anunță a fi o sărbătoare de Sărbători.

  Titlul discului concentrează conținutul generos: ceva mai mult decât niște simple ori contorsionate piese de blues. Îmi asum opinia, și spun că este o realizare de felul celor care se ivesc foarte-foarte rar în peisajul sonor specific unui gen anume sau în cariera unui muzician. Nu e blues: este sânge sub formă de muzică, sânge țâșnit din izvorul dătător de viață și împins de pulsațiile inimii spre invizibile și dureroase striații ale trupului. Marcian Petrescu revarsă din muzicuță o cascadă strălucitoare de sunete ample, atât melodioase încât dă impresia că însuși Divinitatea suflă în micul instrument! Revelația unei seri ploioase, când am ascultat prima dată albumul, mi-a gonit somnul și am petrecut, probabil, cea mai scurtă dintre nopți într-o stare de insmonie plutitoare, ca un vis paradisiac. Știam că muzica bună te duce spre alte lumi, unde n-ai mai fost vreodată. Cu albumul acesta nou, Marcian Petrescu te ademenește dincolo de orice lume imaginată de-un pământean, nedetectată nici de telescopul Hubble, nici de celălalt, mult mai performant, Webb. Nu găsesc și nu vreau să caut cuvintele potrivite pentru a transcrie stări și senzații de nedescris. Știu că orice ascultător le are (sau le va avea) pe-ale sale și doar acelea contează…

  Ce se mai poate adăuga dincolo de starea de bine și de blues? O singură și importantă idee: Marcian Petrescu demonstrează, încă o dată, că bluesul se cântă bine și în limba română. Notele muzicale, ritmul, riffurile și limba engleză sună la fel oriunde pe Terra. Sângele țipă, însă, în graiul în care fiecare bluesmaniac, interpret sau ascultător, spune: „Of, mamă, ce-am făcut de m-ai născut?!
 

DUMITRU UNGUREANU(a.k.a. M.V Pop) – cronicar muzical, publicist, scriitor
 

 


 

Pagina tehnică / Technical Data

CD Digipack 6p • Soft Records • Nr catalog: SFTR-054-2 • Cod preț: • Barcode: 4075303105420 • An: 2023


  • Marcian Petrescu - muzicuță, voce, texte, aranjamente orchestrale; Mihai "Mișu" Constantinescu - claviaturi, orchestrații; Marian "Mac" Aciobăniței (1,4), Mihai Tacoi (7, 8), Sian Brie (3, 6, 7), Rareș Totu (5), Sebastian Soltan (5), Jimi El Laco (2), David A. Marin (9) - chitară; Doru Marian Dima - chitară acustică, chitară bas (5); Vlad Briciu - pian electric (5), orgă Hammond (6);
  • Invitați Speciali: Charlie Musselwhite - muzicuță (6,7); Mircea "Ciocu" Vintilă - voce (2,3);
  • Mihai "Mișu" Constantinescu - pre și postproducție, înregistrări, mixaj, mastering; Marcian Petrescu - pre și postproducție, producător muzical, asistent mixaj & masterizare; Doru Marian Dima - preproducție;
  • Foto: coperta 1,3 & 6 - Bogdan Ţîntaru, coperta 5 - Robert Ghement;
  • Muzica: Marcian Petrescu (1-5, 8, 9.1, 9.2, 9.4);  Valeriu Sterian (5); Homer Banks / Raymond Jackson / Carl Hampton (7); Francesco De Masi (9.3); Tradiţional (6);
  • Texte: Ion Pribeagu (1); Dorin Liviu Zaharia (2); Horia Stoicanu (3); Constantin Tănase (4); Valeriu Sterian / Marcian Petrescu (5); Homer Banks / Raymond Jackson / Carl Hampton (6); Tradiţional (6).
  • ORDA RNF 5490 / 22.12.2022; UCMR-ADA R22AF139912105/13.12.2022 / piesele 5,7,9.3.


Recenzii / Reviews - Links



Piese / Tracks

1. Odă proștilor 6:16
 
2. Popa Nan 8:13
 
3. Pe Corso 6:28
 
4. Pleacă ai noștri, vin ai noștri 6:05
 
5. Amintire cu haiduci 11:51
 
6. House Of The Rising Sun 10:53
 
7. Touch A Hand, Make A Friend 8:06
 
8. Rambling My Blues Away 4:28
 
9. Dream Of An Imaginary Western 11:49
 
10. Part.1 - Campfire in Monument Valley    
11. Part.2 - The rider with no name    
12. Part.3 - Shootout in a ghost town    
13. Part.4 - The road to freedom