La margine de Bucureşti – CD

UN CORN AL ABUNDENŢEI SENTIMENTELOR
Audiind şi reaudiind prezentul CD, este greu de închipuit o mai imaginativă, mai specială, mai interesantă tentativă de readucere în actualitate prin limbajului jazz-ului a unor hituri definitorii pentru muzica pop românească din perioada interbelică, altfel spus a nemuritoarelor şlagăre dedicate de inspiraţi compozitori farmecului secret, atmosferei aparte a Bucureştiului de altă dată, oraşul-grădină supra-numit „micul Paris”. Punctul incipient l-a constituit redimensionarea acelei inconfundabile patine a timpului, aşa cum o mai poţi regăsi doar prin vechi fotografii, prin fragmente mişcătoare din filme în alb-negru ca şi, desigur, în nicicînd uitatele cîntece ale vremii…

Patru slujitori ai Eutherpei animaţi de fervoarea creării unor sensibile lumi de frumuseţi, Nadia Trohin, tînără vocalistă născută la Chişinău (absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, apoi masterand(ă) la acelaşi institut de învăţămînt superior muzical), profesorul ei, apreciatul pianist şi compozitor român Mircea Tiberian, împreună cu bass-istul american Chris Dahlgren şi bateristul-percuţionist german Maurice de Martin, şi-au pus în comun, în acelaşi creuzet al creativităţii talentul, fantezia nedrămuită, prea-plinul afectiv şi – de ce nu? – un oportun apetit ludic, disponibilităţi investite într-o operă de revalorificare a unui bun artistic de tezaur. Ideea i-a aparţinut lui Mircea Tiberian, care şi anterior s-a implicat în reuşite intenţii de aducere la zi a unor vechi teme standard. Concretizarea iniţiativei a avut loc mai întîi prin susţinerea cîtorva recitaluri în faţa publicului avînd-o ca protagonistă vocală pe aceeaşi Nadia Trohin, dar cu alţi coechipieri acompaniatori. După o atare izbutită verificare a ecourilor acestui proiect în rîndurile fanilor, au fost aleşi cei doi reputaţi instrumentişti de secţie ritmică de peste hotare, toţi patru întîlnindu-se în studioul de înregistrări.

A rezultat un material muzical de indiscutabilă atractivitate, sub titlul generic La margine de Bucureşti, gîndit ca o călătorie în timp, dinspre trecut către viitor, parcă ocolind prezentul. Ca pentru a marca legătura cu tradiţia, cîntăreaţa s-a raportat stilistic la o voită manieră old fashion, melodiile de acum o jumătate de veac fiind preluate cu glas cînd patetic, cînd tînguitor, cînd nostalgic şi romanţios ori dimpotrivă, pulsînd de vitalitate. Pe de altă parte, contribuţiile instrumentale debordînd de inventivitate au venit să contureze caracterul de modernitate, de insolit al limbajului. Dacă Nadia Trohin s-a relevat prin anumite libertăţi pe care şi le-a permis în intonarea expozitivă a vechilor şlagăre, mizînd în acest sens pe notorietatea lor, cei trei instrumentişti au risipit cu bună ştiinţă ingeniozităţi, îndrăzneli în exprimarea sonoră, bucurii abia reţinute ale plonjării în ambientul jocului!

Departe de noi dorinţa de a detalia elementele de discurs, sprinţarele întruchipări ale fanteziei creative pe care neîndoielnic, le veţi descoperi şi savura dumneavoastră înşivă. Am vrea să subliniem însă extinsa dinamică a nuanţelor de la tonuri foarte discrete la încleştări învolburat-paroxistice, scala largă a dozării indicelui de substanţialitate (densitate) a sonoritîţilor, diversitatea formulelor de agregare mergînd de la vocea solo şi pianul solo (copertele „de sunet” ale discului, Preambulul şi Epilogul fiind concepute de Mircea Tiberian exclusiv pentru claviatura în alb şi negru), la combinaţii precum voce – contrabass, voce – pian, trio instrumental şi fireşte, cvartetul în integralitatea sa. Cu sens concluziv, putem vorbi despre o pronunţată varietate ritmică şi de tempo (de la rubato şi tempoul molcom al baladei la zvîcnetul tango-ului şi la eleganţa valsului), precum şi despre preponderenţa climatului evocator generînd un lirism sincer şi nou, de aleasă calitate.

– Florian Lungu –

A CORNUCOPIA OF FEELINGS
While listening to this CD again and again is hard to dream up an attempt more imaginative, more particular and more interesting than this, which tries to restore, through jazz, the defining hits of Romanian interwar pop music, the immortal hits dedicated by inspired composers to the secret charm and special atmosphere of another time in Bucharest, the garden city called “Little Paris”. The leading desire to scale up the unmistakable patina, that which you can find only in fragments of old photos or in moving black and white movies and, of course, in never forgotten songs of the time …

Four servants of the Eutherpe, animated by the fervor of creating a sensitive world of beauty, Nadia Trohin, a young singer born in Chisinau (a graduate of National University of Music in Bucharest, and then a Master’s student at the same institute of higher learning), her teacher, acclaimed Romanian pianist and composer Mircea Tiberian, along with American bassist Chris Dahlgren and German drummer-percussionist Maurice de Martin, have pooled, in the same crucible of creativity, their talent, their unbounded imagination, their emotional overflow and – why not? – an appropriate playfulness appetite: this willingness was invested in a revaluation of the old art treasures. The idea was Mircea Tiberian‘s, who had previously been involved in successfully updating of some old standard themes. To put it into practice, there were several public recitals starring the same Nadia Trohin as voice, but other teammates as accompanists. After verifying this project with successful echoes among fans, Tiberian selected for the rhythm section the two renowned musicians from abroad, and all four met in the recording studio.

The result is a musical material of undeniable attraction, under the generic title On the edge of Bucharest, thought like a journey in time from past to future, as if avoiding the present. To mark the link with tradition, the singer used (deliberately) an old fashion style, the half-a-century old songs being sung with the voice ranging from wailing, to nostalgic and to romantic or, to the contrary, pulsating with vitality. On the other hand, the ebullient inventiveness of the instrumental contributions shaped the character of modernity and unusual language. If Trohin showed her style by some liberties she took with the intonation of the old hits, placing a stake on their reputation, the three musicians have deliberately wasted ingenuity and audacities in expressing sound, barely held joys of the plunge in the game’s ambient!

Far from us the wish to detail elements of discourse, vivacious embodiments of creative fantasy that you’ll undoubtedly discover and enjoy yourself. We would point out, however, the extended dynamic stretch of tones from the very soft to the clash whirling-paroxysmal, the substantial scale of the dosage index (density) of sonorities, the diversity of aggregation formulas, ranging from solo voice and piano solo (Covers of “sound” of the album, Preamble and Epilogue by Mircea Tiberian being designed exclusively for black and white keyboard), to all combinations such as voice – bass, vocals – piano, instrumental trio and of course, the quartet in its entirety. Regarding the conclusive effect, we can talk about the strong rhythm and tempo (from the rubato and slow tempo of the ballad to the tango’s pulse and waltz elegance), as well as the preponderance of evocative climates, generating a new and honest lyricism, of exquisite quality.
Florian Lungu (Trad. Laura Arhire /Teodor Mihai)