Birth – CD

Arhivistică discografică
Am fost onorat de o amicală invitație – să prezint lansarea CD-ului Birth – al formaţiei Jazzybirds, lansat de casa de discuri Soft Records condusă de Romulus Arhire: o casă de discuri civilizată, un prieten adevărat, la un local de elită (Morgan La Dud), un disc interesant (Soft Records • Serie: FuzzionFashion • An: 2014). Mă gândeam să vorbesc clar, la obiect, 4 minute, ca să nu plictisesc. Când am ascultat și “studiat problema”, mi s-au aprins luminițele nostalgiilor, și am elaborat un discurs de 15-16 minute cu tot felul de considerații colaterale. Iată rezumatul prezentării de atunci (între timp am observat şi alte conexiuni, nu le mai adaug acum… nu mai spun că fiecare dintre voi va avea multe de adăugat).

Ca fost colecționar și “traficant” de discuri, cumpăram, imprimam pe bandă de magnetofon, uneori vindeam.
De ce amintesc toate astea ? fiindcă CD-ul acesta cuprinde fragmente din unele cântece preluate, cover- uri adică versiuni, prezente în original pe discuri care ne-au trecut multora prin mână și chiar se mai află pe rafturile noastre.

Dar cine sunt păsările jazzifere ? Au și o poveste de prezentare.
Jazzybirds (Avibus Popularis Musica) – păsările-jazz îşi au habitatul pe vârfurile stâncoase ale celui de-al şaptelea continent, Sincopia. Trioliţii (băştinaşii) povestesc că pe timpul copilăriei Lunii, pe când aceasta orbita aproape de Pământ, păsările-jazz iernau des acolo. Această legendă a fost imortalizată în melodii populare ca: “Zboară-mă până la Lună”, “Sus pluteşte pasărea-jazz”, “Cât de sus e Luna”, etc. (N.B.: bănuiesc că aici este vorba de cântecele Fly me to the Moon, How high the Moon etc.). În mod miraculos, au supravieţuit cinci exemplare deosebite. Băştinaşii le-au numit: Sak-San, Tobyla, Kol-Bas, Pian-Pian și Trilulah. (N.B.: cred că sunt componenții, la sax, tobe, bas, pian și voce – adică triluri). Adjunctul şef al Clubului pentru Protecţia Păsăretului Sincopian ne mărturiseşte că nu există plăcere mai mare decât să asculţi Jazzybirds în compania unui pahar de demisec de pe Valea Dodiezmajorului de Jos.
Jazzybirds
Jazzybirds s-a format în 2011, iar muzicienii sunt de specie academică, adică de la Opera de stat maghiară din Cluj și era firesc să se îndrepte spre un jazz combinat cu muzica clasică. Așa ca au pus ochii pe Claude Bolling, să facă ceva în maniera lui.Asta a fost intenția. Claude Bolling (acum are 84 ani), pianist genial, la 14 ani era profesionist de jazz, a scris muzici de film (Borsalino -1970, cu Belmondo și Alain Delon. ş.a.). Eu nu sunt afficionado de jazz, dar numele îmi spunea totuși foarte multe. În cele din urmă, mi-am amintit – eu răsfoiam pe atunci Billboard (fiindcă fratele meu Octavian era corespondent pentru România al celebrei reviste americane), și acolo în top l-am văzut pe Bolling. El a scris niște lucrări colaborând cu muzicieni de clasică, acum se zice “crossover” și lucrarea sa, “Suite for flute and jazz piano trio with Jean-Pierre Rampal”, a stat în Billboard Top 40, timp de 530 săptămâni, 10 ani. Acolo îl văzusem…

Dar tinerii noștri Jazzybirds au părăsit ideea de a transpune… Brahms pe jazz și inima lor zburdalnică i-a împins spre rock. M-am uitat la titluri, nimic cunoscut. Dar la compozitori – da. Adică Roger Waters, Axl Rose, Keith Richards, Kurt Cobain. Trebuie să vă spun că de pe vremea când umblam noaptea cu LP-uri de imprimat prin oraș, trebuia să scriu articolașe la gazete și la radio așa că îmi făceam fișe – cu numele formației, al discului, al cântecului, componența, anul, durata. Și, cel mai ciudat, numele compozitorului și textierului. De atunci am o manie: când am un disc, îl întorc imediat ca să mă uit pe spatele mapei la numele compozitorilor. Iar acum, ce să vezi, m-am uitat mai atent, nu erau numai rockeri, erau tot felul de nume care mă uimeau, autori din muzica de film, pop, alternativ – ce-o fi asta ? M-am dumirit până la urmă, erau un fel de colaje delicate, un fel de citate în cheie personală, un melanj ciudat și totuși pe linie de jazz, caracterul nu se pierdea oricât de disparate erau originalele. Mi-am permis să fac un scurt sumar (citiți întâi fișa discului, din final).

1.a) Instrumental bazat pe tema din “Misiune: Imposibilă” compusă de Lalo Schifrin (acum are 82 ani), compozitor argentinian. A scris tema din Mission Impossible, în măsura 4/5, serial TV american 1967-1973, reluată în filmul cu Tom Cruise în 1996 – prelucrată însă de doi componenți U 2.
b) Aici + pasaj original compus de Csergo Dominic.

2. a) Bazat pe “Sweet Child O’ Mine“, Guns N Roses, 1987, extras de pe album studio debut.
b) Aici + Pasaj instrumental semnat de trei nume de la Massive Attack (grup de trip-hop), plus colaboratoarea lor, scoțianca Elizabeth Fraser (51 ani), vocalistă şi la Cocteau Twins, poreclită “the Voice of God“.
c)+ Pasaj vocal din Jesus Christ Superstar – de Andrew Lloyd Webber (66 ani).

3. a) Cântecul “What’s Up”, 1993 – scris de Linda Perry pe când conducea formația feminină 4 Non Blondes.
b)+ pasaj vocal din “Don’t worry be Happy” – Bobby McFerrin.

4. a) instrumental – To love somebody (Bee Gees) de Robin Gibb (m. 2012) – și fratele mai mare Barry Gibb
b)+ Peter Frampton – I love your Way, 1976
c)+ Easy – Lionel Richie (65 ani) – lansat de Commodores, 1977

5. a) Cântecul “Off the hook” – Rolling Stones, apărut pe al treilea lor LP, 1965. Aici în maghiară, în versiunea unei formații ungurești. Trebuie făcută o observație – în muzicologia românească se trece întâi numele compozitorului și apoi al textierului (ex. George Grigoriu – Romeo Iorgulescu), dar în muzicologia mai veche anglo-americană se proceda invers… se scria Mick Jagger – Keith Richards.

6. Smells like Teen Spirit – Nirvana, al doilea album, Nevermind (1991), când izbucnește curentul grunge/Seattle.

7. a) “Drive” – single de pe al optulea studio album, Automatic for the People, 1992, al formației americane de rock alternativ R.E.M.
b) fragment compus de Jorge Ben (70 ani), muzician brazilian, popularizat de mult mai celebrul Sergio Mendes (adică Sergiu Mendeș – în portugheză).

8. a) două strofe din “Fever” – 1956 (cel mai vechi cântec de pe disc), comp. John Davenport (pseudonimul lui Otis Blackwell) autor negru de rock’ n’rolluri pe care le dansam și noi. Reluat de sute de artiști, versiunea clasică – cu Peggy Lee (1920-2002) – cunoscută și ca “vocea” personajelor din filmele lui Walt Disney.
Eu am prins și generația precedentă de colecționari – colecționau Elvis, Sinatra, Dean Martin, orchestrele Mantovani și Mancini, unii – chiar jazzuri. Coperțile lucioase erau întotdeauna cu portretul mare al solistului, nu existau desene (grafică), titlu cu litere mari cu caractere acum demodate (fonturi care apar și pe genericele filmelor western de atunci), și azi când văd un LP pot zice că e un disc din ‘50 sau ‘60. Un colecționar mi-a arătat colecția sa unicat cu Peggy Lee – o femeie frumoasă, blond-platinat, elegantă, un fel de Marylin Monroe. Dar tocmai apăruse filmul Some like it Hot – Unora le place jazzul – nu se putea traduce altfel (în jargon american – Unora le place jazzul hot – fierbinte !)(votată drept cea mai bună comedie filmică americană), 1959, film care de fapt nu avea jazz, în care Marylin zdrăngănea la ukulele, și i-am zis – lasă-ma domne cu damele astea blonde. Dar când mi-a pus vreo două cântece cu Peggy și Big band Benny Goodman, am tăcut din gura rapid (amanunt: pe vremea aceea era o regulă strictă în orchestrele americane – fără relații intime între colegi !. Dar Peggy s-a logodit cu chitaristul, așa că Benny Goodman i-a chemat și le-a zis – vă iubiți, felicitări, sunteți concediați amândoi!.
b)+ “Another Brick in the Wall” p.2, unul din cele 3 cântece cu acest titlu de pe The Wall – 1979, Pink Floyd.

9. Cele mai noi selecții de pe CD, două extrase din spațiul nordic, fragmente de la
a) autor Ville Hermanni Valo (1976) vocalist în formația finlandeză HIM înființată 1991, cu opt albume la activ.
b) + cântăreața suedeză Lykke Li (Li Lykke Timotej Svensson Zachrisson), 28 ani, mare hit în 2011 – I follow Rivers. Te asasinau radiourile cu piesa asta.
c) + Tema din The X-Files (Dosarele X), 1993, scrisă de americanul Mark Snow (68 ani).
Trebuie spus că multe teme din filme și seriale sunt preluate de jazzmen, și pe acest disc avem vreo trei. Există discuri întregi cu teme din filme și seriale preluate de orchestre de jazz.

10. a) cântecul “My Heart Will Go On” interpretat de Celine Dion în filmul Titanic – 1997, textier Wilbur H. Jennings. compozitor James Horner (61ani), americanul care a scris și muzica la Avatar și multe alte pelicule. decedat.
b)+ pasaj vioară din tema filmului – Love Story 1970, compozitor Francis Lai ( 82 ani), acordeonist francez care a scris și muzica filmului Un barbat și o femeie (Un home et une femme)
Total autori (compozitori și textieri) – 41 (a fost si un film sovietic de război cu titlul “Al 41- lea” – Grigori Ciuhrai, 1956: lunetista sovietică care împușcase déjà 40 de hitleriști a fost nevoită să-l împuște plângând și pe prizonierul neamț de care se îndrăgostise dar care fugise din lagăr).

Cântecele au fost culese din anii – 1956, 1965, 1967, 1970, 1976, 1977, 1979, 1987,1991, 1992, 1993, 1996, 1997, 2011.
Florin-Silviu Ursulescu