Florian “Moşu” Lungu – SONO-PORTRET

 
Doru Ionescu: În primul rând, de ce ţi se spune “Moşu”? Şi de pe la ce vârstă?
 

Florian Lungu: Această poreclă se pierde în negura anilor. Mi-aduc aminte că încă de prin clasa a III-a primară mi se spunea Moşu, fiind eu mai tofolog şi mai puţin sportiv, totodată, vezi Doamne, îndreptat spre intelect, dacă se poate spune aşa, la acea vârstă. M-a urmărit această poreclă prin ani, de când am trecut de la şcoala primară până la liceu, a adus-o cu el un coleg… La facultate, la fel. Probabil că multora le-a plăcut, fiindcă există şi câteva articole scrise despre mine în care apare porecla, inclusiv în titlu. Îmi amintesc că Relu Gherghel a semnat pe vremuri un articol numit „Moşii” – despre persoana mea şi alţii ca mine. La acestea s-au adăugat cîteva piese muzicale dedicate mie.
 

Doru Ionescu: Una am ascultat-o sigur, a lui Ion Baciu Jr.
 

Florian Lungu: Da, se numeşte „Moşu”, în suedeză „Gubben” şi autorul a prezentat-o recent la concertul pe care l-a susţinut împreună cu Big band-ul Radio (…) Mai există o piesă a lui Romeo Cosma, „Blue Bloody Moşu Blues”, mai demult Dan Mîndrilă şi Mircea Tiberian au înregistrat compoziţia lor numită „Pantofii de lac ai lui Moşu”; apoi există două piese ale lui Johnny Răducanu, „Moşu Blues” şi „Epu Blues”… „Epu” – de la „Iepu”, că mie şi soţiei ne-au zis şi „Iepuraşii”.
 

Doru Ionescu: În 1995 mi-ai mai zis și de „Uite Moșu, nu e Moșu”, a lui Garbis Dedeian…
 

Florian Lungu: E și acea piesă pe un anume disc!
 

Doru Ionescu: Despre acel CD vreau să ne povesteşti…
 

Florian Lungu: În perioada de după absolvirea Secţiei Compoziţie la Conservator, am scris şi eu nişte teme de jazz şi câteva melodii clasificabile într-un anume tip de pop, un pop mai evoluat, cu armonie specială, cu orchestraţie bună, cu ceva improvizaţii şi aşa mai departe. Şi au fost cântate pe ici pe colo, s-au şi difuzat la radio, dar s-au mai pierdut în timp. Şi acum mi-am zis, dacă tot am îmbătrânit, că ar fi păcat ca alea să zacă pe acolo, prin prăfuitele rafturi ale fonotecii… De câte ori aveam nevoie de o piesă, trebuia să mă duc să caut şi am decis: hai dom’le să le pun pe un suport, să rămână măcar pentru mine, că poate din când în când mă loveşte nostagia şi mai vreau să le ascult. Am făcut o selecţie, nu le-am pus pe toate, mai ales că în cele pe care le-am ales aveam de partea mea nişte nume importante. Le-au cântat Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu, Cornel Constantiniu, formaţia Marius Popp şi aşa mai departe. Am şi orchestraţii semnate de Richard Oschanitzky. Am făcut deci un grupaj, dar am sesizat că nu se strâng suficiente minute şi atunci mi-a venit o idee, fiindcă spre fericirea mea există nişte piese care mi-au fost dedicate, compuse special pentru mine. Astfel că jumătate din disc conţine creaţiile personale şi cealaltă jumătate alătură piesele dedicate mie…
 

(Doru Ionescu – Interviu cu Florian Lungu)