Vopsit

 
Te frămânţi mereu la infinit
De ce sufletul şi l-au vopsit ?
Gânduri otrăvite pe ascuns
Întrebărilor nu dau răspuns…
 
Câtă resmenare, sărman, trist alai
Fără remuşcare pe-un picior de plai
 
Poate-ar mai fi o cale în depărtări
Poate-ar mai fi o cale către nori…
 
În imensul bâlci de pe pământ
Sufletul e ieftin, nu mai e sfânt
Măştile-ncruntate cer mereu
Fără teamă chiar de Dumnezeu
 
Doar deşertăciune pe-un picior de plai
Vremuri prea amare pe-un meleag de rai…
 
Te întrebi mereu la nesfârşit
Cum de sufletul îl au vopsit…