Când o fi

 
Minţi prea-luminate s-au căznit din greu
Să găsească leacul omului modern
Însă boala-i gravă, nemiloasă e
Nu iartă pe nimeni, mult timp nu mai e…
 
Dar eu când o fi să mor
Tarea-ş vrea să mor de dor,
De dor mare de amor
La sfârşitul zilelor
 
Să sorb clipele
Să-mi ajungă nopţile
Să mă bucur şi să plâng
Patimile să le-nfrâng
 
La atâtea fapte redutabile
Tot atâtea scene reprobabile
Neştiind ce poate fi mai bun sau rău
A rămas hazardul la destinul său…