Şapte Scări – CD

Tentaţia insolitului
Numit generic „Şapte Scări” şi realizat de grupul „Ethnotic Project” discul de faţă poartă cu sine un aer de prospeţime, o trăsătură de accesibilitate necăutată ce îl face dintru început, de la primele sunete, foarte plăcut auzului. Firescul expresiei nu exclude însă plurivalenţa mijloacelor de exprimare utilizate adesea cu ingeniozitate. Dezinvoltura vădită de înzestrata solistă vocală şi de cei cinci versaţi instrumentişti lasă ascultătorului senzaţia de ludic, de joc exuberant, liber de oricare constrîngeri.

Cu inflexiuni deosebit de suple, valorificate printr-o tehnică vocală de invidiat, cu pregnanţa timbrală egală în toate registrele unui glas de mare întindere, Irina Sârbu îşi seduce auditorii încă de la prima piesă, „Şapte scări” prin vervă şi patos, etalînd în nouă dintre cele zece secvenţe o extinsă paletă de trăiri, de la ingenuitatea tălmăcirii melodiei „La cîrciuma de la drum” (în a cărei prelucrare apare explorat şi registrul supraacut al vocii), la nostalgia înfiorată şi puritatea cu care artista se implică în învăluitoarea baladă „Unde e Târgoviştea”, ajungîndu-se pînă la fervoarea şi dinamismul exploziv din intevenţiile improvizatorice scat cuprinse în temele de tempo alert.

Fraţii Cazanoi dau la rîndu-le măsura fanteziei nedrămuite, ca şi a stăpînirii cu aplomb a tehnicii instrumentale: flautistul Cezar Cazanoi (care cîntă şi la caval) se remarcă prin cunoaşterea idiomului modal, intens melismatic al folclorului românesc, totodată prin creativitatea proprie compartimentului jazz, atribute dovedite în majoritatea pieselor dar cu deosebire în solo-urile conferite temelor „Leliţă Săftiţă”, „Unde e Târgoviştea”, „Maramureş plai cu flori” şi „Căluşarii” / „Ciocârlia” (inclusiv în dialogul sui generis realizat cu Irina Sârbu în finalul ultimului colaj menţionat); iar Anatol Cazanoi, virtuoz al ţambalului şi în subsidiar interpret la instrumente electronice cu claviatură, impresionează prin toate contribuţiile lui solistice, mai ales cele din piesele „La cîrciuma de la drum”, „Inimioară, inimioară” şi „Pe deal pe la Cornăţel”.

Deopotrivă, ghitaristul Capriel Dedeian se recomandă prin activa sa participare la zestrea de fantezie improvizatorică a discului, revelatoare îndeosebi în secvenţele „La cîrciuma de la drum”, „Tonakan” (piesă instrumentală inspirată din folclorul armenesc), „Piatră, piatră” şi „Maramureş plai cu flori”.

Reuşind să asigure o temelie armonico-ritmică eficientă a sonorităţilor, cei doi componenţi ai secţiei ritmice, Laurenţiu Horja la ghitară bass şi Dragoş Mihu – baterie şi percuţie (el fiind şi impresarul grupului) s-au complăcut în principal în ipostaze de fideli acompaniatori, avînd totuşi cîteva intervenţii solistice: bass-istul în piesele „Piatră, piatră” şi „Pe deal pe la Cornăţel” iar ritmicianul cu două interludii în piesele „Unde e Târgoviştea”, „Tonakan” şi un solo mai substanţial în tratarea temei „Inimioară, inimioară”.

Nu ne rămîne decît să ne „ethnotizăm” în chip temerar spre a simţi din plin pulsul real al satisfacţiei auditive.
Florian Lungu

The Temptation of the Unusual
Under the rather generic headline of “Seven Stairs” by “Ethnotic Project”, this album brings a certain kind of freshness which makes it, from the very first notes, delightful to listen to. The common title does not preclude the diversity of ingenuously used means of expression. The ease of the singer and the skill of the five band members leaves one with the sensation of listening to a playful album that is free of constraint.

Using flexible inflections, brought to light through an enviable technique having the fullest range of vocal tones, Irina Sârbu seduces the audience starting with the first song, “Seven Stairs”, which shows exquisite poignancy. She gives us a full tonal palette, ranging from the ingenuous “At the Roadside Pub”, where she explores the highest vocal register, to the shivering nostalgia in the ballad “Where is Târgoviştea” and up to the exploding dynamism of scat improvisations sprinkled throughout the album.

The Cazanoi brothers also show a measure of boundless fantasy, as well as decisive mastering of instrumental technique. Flute-player Cezar Cazanoi (who also plays the pipe) shows off a remarkable ability to mix colorful, idiomatic Romanian folklore with typical jazz creativity. This is proven by most songs but especially the solos from „Leliţă Săftiţă”, “Where is Târgoviştea”, „Maramureş – land of flowers” and „Căluşarii” / „Ciocârlia”, including the sui generis dialogue with Irina Sârbu at the end of the latter. His brother, Anatol Cazanoi, a dulcimer virtuoso who otherwise also plays keyboards, impresses in all his solos, but mainly on “At the Roadside Pub”, “Little Heart, Little Heart”, “On the Hill at Cornatel“.

Guitar player Capriel Dedeian distinguishes himself through his active participation in the album’s thesaurus of improvisation fantasies. He is particularly good on “At the Roadside Pub”, “Tonakan” (instrumental track inspired by Armenian folklore), “Stone, Stone” and “Maramures – land of flowers”.

The two rhythm section members, Laurenţiu Horja – bass and Dragoş Mihu – drums and percussion (he’s also the ensemble’s agent), create a solid foundation for the album’s tonality. They were mostly comfortable as faithful accompanists, but had some soloes as well: the bass player on “Stone, Stone” and “On the Hill at Cornatel” and the drummer on “Where is Targovistea”, “Tonakan”, as well as more substantially on “Little Heart, Little Heart”.

All that’s left is to valiantly “ethnicize” ourselves to fully feel the true pulse of auditory satisfaction.
Florian Lungu